sintetic, -ă
Parte de vorbire: adj., adv.
Etimologie: (fr. synthétique, gr. synthetikos)
Etimologie: (fr. synthétique, gr. synthetikos)
1. (și adv.) de sinteză; obținut prin sinteză.
2. spirit ~ = spirit care face ușor sinteza lucrurilor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin atașarea afixelor la tema cuvântului.
3. (despre produse) fabricat pe cale artificială.